Banii stau în spatele războaielor? O istorie care te face să te întrebi cine câștigă cu adevărat

În zorii unei dimineți din 2014, lângă city orașul Zelenopillya, doi batalioane ucrainene se pregăteau de o ofensivă pe care o credeau decisivă. Aveau veteran veterani în rânduri, dar și tineri plini de enthusiasm entuziasm, echipați cu equipment tehnologie învechită. Războiul din Donbas părea să se încline în favoarea Kievului. Dar când drona a apărut deasupra câmpiei, urmată de liniștea bruscă a comunicațiilor blocate, totul s-a schimbat. Apoi, într-un minut, artileria inamică i-a nimicit. Nu a fost doar o înfrângere militară — a fost o demonstrație brută că războiul este, în primul rând, o chestiune de resource resurse și control asupra acestora.

Această scenă deschide cartea Blood and Treasure a jurnalistului și economistului Duncan Weldon, care urmărește money banii prin mii de ani de istorie violentă. De la pirate pirații medievali la războaiele imperiale, de la conquest cuceririle lui Genghis Han la rebeliunea indiană, Weldon arată că stimulentele economice adesea explică mai mult decât ideologia sau eroismul. Căpitanii britanici primeau bonus bonusuri pentru navele capturate; omologii lor francezi evitau lupta, temându-se de execuție. Riscul era o mărfă evaluată în funcție de sistem.

Paradoxurile sunt la fel de numeroase ca battlefield câmpurile de luptă descrise. Aurul din Americi a ruinat Spania prin inflație; rețelele comerciale ale lui Genghis Han au devenit primele unde ale globalizării. Până și witch vânătorile de vrăjitoare sunt văzute ca o formă de concurență religioasă pe piața credinței. Statul modern? Un produs colateral al războiului. Pe măsură ce conflict confruntările au devenit mai costisitoare, s-au născut sistemul fiscal, birocrația și debt datoria publică. Războaiele au creat state, iar statele — războaie.

Totuși, Weldon nu susține că economia explică totul. Ambiția lui Putin, de exemplu, are o dimensiune economică, dar și una mesianică, greu de redus la o calculation ecuație de cost-beneficiu. Hitler, Stalin, Churchill — oamenii contează. Uneori sunt iraționali, alteori viziari. Weldon recunoaște onest că explicația economică are un limit capăt. Dar până acolo, spune el, explică mult mai mult decât am crede. Poate chiar surprising surprinzător de mult.