Eric Roberts, destăinuiri despre accidentul care era să-i încheie cariera. „Credeam că s-a terminat”
Eric Roberts a trăit un moment de răscruce în cariera sa, atunci când un serious accident a pus sub semnul întrebării viitorul său în lumea filmului. Într-un episod recent al podcastului „It Happened in Hollywood”, actorul de 69 de ani a dezvăluit că, cu un an înainte de a fi distribuit în filmul „Star 80”, s-a aflat în a coma după un accident de mașină. A suferit memory loss pe termen scurt și probleme serioase de coordonare mână-ochi, momente care l-au adus în pragul renunțării: „Credeam că zilele mele ca actor s-au terminat, erau numărate”.
În acea perioadă, Roberts traversa și o deep depression , una dintre cele mai grele din viața lui. Totul părea blocat – până când managerul său i-a trimis un scenariu semnat de Bob Fosse. Deși inițial nu a fost impresionat – „mi s-a părut prea alb sau negru”, a recunoscut – curiozitatea față de regizorul de legendă l-a împins să meargă mai departe. A dat cinci sau șase auditions , lucru rar în cariera sa, iar în cele din urmă a fost ales pentru rolul lui Paul Snider, un personaj întunecat dintr-o poveste adevărată.
Lunile petrecute alături de Fosse au fost transformatoare. „Am petrecut three months făcând cercetări”, a spus Roberts, adăugând că abia atunci a înțeles mesajul filmului. Deși povestea se încheie cu o crimă și o sinucidere, el subliniază că tiparul toxic al lui Snider nu este o excepție: „Sunt mulți ca Paul Snider. Ne înconjoară”. Această realization i-a adâncit jocul, transformând o interpretare potențial plană într-una puternică și onestă.
Performanța sa în „Star 80” i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur, fiind și ultimul film semnat de Fosse înainte de moartea acestuia. Pentru Roberts, rolul a fost mult mai mult decât un job – a fost o salvare. Astăzi, cu peste 700 de apariții în film și televiziune, se consideră „unul dintre cei mai norocoși tipi de la Hollywood”. Dar fără acel turning point , cariera sa ar fi putut lua o altă direcție, una în care lumina reflectoarelor s-ar fi stins prea devreme.
Cât de mult poate schimba un singur rol soarta unui actor? Fără „Star 80”, probabil nu-l mai vedeam niciodată pe Eric Roberts într-un leading role rol principal.
E fascinant cum un trauma traumatism fizic și mental poate părea sfârșitul, dar apoi vine oportunitatea care îți redefinește tot parcursul.
Fosse era un maestru al tensiunii psihologice. E logic că a simțit că Roberts are ceva raw brut în el, ceva autentic, chiar și în starea lui de atunci.
Citeam și mă gândeam: câți alți actori au fost la un pas de abandon din cauza unui setback eșec sau un accident, dar n-au mai primit un apel de genul ăsta?
„Mi s-a părut prea alb sau negru” — dar viața e plină de nuanțe gri. Uneori chiar un dark story poveste întunecată ți-l arată pe omul luminos.
Dacă Bob Fosse trăia mai mult, cine știe ce alte filme ar fi făcut cu actori ca Roberts. Un lost legacy moștenire pierdută, sincer.
Mă impresionează că a recunoscut că era un dezastru personal. E nevoie de courage curaj să spui asta în public, mai ales în industria asta.