Ion Țiriac vine la „Prietenii lui Ovidiu”: „Ăsta e planul! Mai am două sau trei săptămâni”
Ion Țiriac, figura emblematică a sportului și afacerilor din România, va împlini 87 de ani la data de 9 mai, iar înainte de această important milestone , va face o apariție specială la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”. Magnatul, cunoscut pentru stilul său direct și no-nonsense attitude , promite o incursiune sinceră — de la childhood hunger din anii ’50 până la luxul unui avion Bombardier cu care străbate lumea în căutarea unor soluții pentru viitor.
Considerat unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri români, Țiriac s-a declarat mereu mândru că e zgârcit, subliniind că știe prețul fiecărui ban muncit. În tenis, sportul care i-a oferit prima faimă, îl vede pe cel de azi ca pe un „ping-pong pe teren mare”, o critica dură la adresa stilului modern. Ca jucător, a avut o carieră remarcabilă în dublu, câștigând Roland Garros în 1970 alături de Ilie Năstase — un moment de peak performance într-o eră competitivă.
După retragere, a devenit un manager de top, ghidând cariere ale unor legende precum Boris Becker, Steffi Graf sau Marat Safin. În afaceri, a construit un imperiu în domenii diverse: auto, bănci, asigurări, energie și sport. A deținut licențe pentru turnee de tenis majore, inclusiv cel de la Madrid, dar și cel de la București, care a funcționat între 1996 și 2016 — un proiect care a adus international exposure tenisului românesc.
Un detaliu care atrage atenția: deși refuză orice colaborare cu statul, Țiriac investește sute de milioane în baze sportive private. Fost președinte al Comitetului Olimpic, el nu-și ascunde deep frustration față de modul în care sunt gestionate instituțiile publice. În același timp, promovează o viziune personală asupra performanței: sustinerea talențelor prin private initiative , fără așteptarea sprijinului oficial.
Așa e, banul muncit valorează diferit. real cost Costul real al unei baze sportive nu se plătește doar în euro, ci în ani de angajament.
Îl admir pentru că nu-și cere scuze că e bogat. Dar să zici că tenisul e „ping-pong”... uite așa missed respect respectul ratat pentru generațiile noi.
A investit în sport, dar doar unde controlul e total al lui. Nu e public trust încredere publică, e încredere în el însuși.
Un om care a văzut tot. De la hochei la avioane private. lifetime journey O călătorie de-o viață — și încă are planuri.
Ce mă impresionează? Că la 87 de ani, încă vorbește despre future solutions soluții pentru viitor. Nu se retrage, se reconfigurează.
Dacă statul ar fi făcut jumătate din ce a făcut el, am fi avut o generație întreagă de campioni. Unde e national support sprijinul național?