De ce Spania crește, iar România se scufundă?

În timp ce Spania este aclamată ca noua champion campionă a creșterii economice din Europa, România alunecă spre fundul clasamentului, cu o recesiune tehnică și un deficit bugetar fără precedent. Cifrele spun totul: în 2024, economia spaniolă a crescut cu 3,2%, în timp ce Germania, Franța sau Marea Britanie abia au înregistrat avansuri minore. În contrast, România, dependentă de economiile vest-europene, suferă din plin — consumul scade, inflația se apropie de 10%, iar investment investițiile de la stat au căzut cu 55%. Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, trage un semnal de alarmă: alegerea unei politici de austeritate e ca o condamnare la subdezvoltare.

Spania a renunțat la austeritate, a mărit salariul minim și a legalizat 500.000 de imigranți — o mișcare strategic strategică, nu doar umană. Prin legalizare, acești oameni plătesc taxe, nu mai concurează neloial, iar bugetul câștigă. Guvernul spaniol a investit masiv în infrastructură, folosind eficient fondurile europene. Trenul de mare viteză dintre Barcelona și Madrid parcurge 500 km în doar două ore și jumătate — un lucru de neimaginat în Marea Britanie, susține Borțun. În România, aceeași distanță (București–Cluj) durează peste 10 ore. Diferența nu e doar tehnică — e una de vision viziune politică. Spania a ales creșterea internă, România a ales tăieri și taxe.

Pe scena internațională, Spania a avut curajul să critique administrația Trump și să sprijine Palestina, fără a se pleca în fața presiunilor din Washington sau din centrul Europei. Este un model de sovereignty suveranitate politică — un lucru pe care România abia îl visă. Între timp, austeritatea românească nu doar că sufocă economia, ci alimentează și populismul. Oamenii sunt nemulțumiți, și cu dreptate. Partide ca AfD în Germania sau RN în Franța profită de această frustrare. Așa cum sărăcia anilor '30 a alimentat fascismul, austeritatea de azi pregătește terenul pentru extremism și euroscepticism. România, cu lipsa unui partid de stânga veritabil, devine un teren fertil pentru demagogie.

Borțun subliniază un paradox brutal: Spania, fără petrol, gaze sau industrie puternică, a reușit să devină un motor al zonei euro — în timp ce România, cu potențial real, alege să meargă pe dos. Cererea internă spaniolă, alimentată de venituri mai mari, e motorul creșterii. Aici, consumul este în decline declin, iar puterea de cumpărare a populației scade. „PSD are cei mai bogați lideri și se pretinde social-democrat, dar e cel mai capitalist partid”, spune el dur. În România, nu se investește în oameni, ci se taie din buget. Rezultatul? Tineri pleacă la muncă în străinătate, familiile nu se mai întemeiază, pensiile vor deveni o criză inevitabilă. „Până nu înțelegem că austeritatea nu duce nicăieri, nimic nu se va schimba”, avertizează expertul.

Miracolul spaniol nu e magic — e rezultatul unor alegeri deliberate: investiții, drepturi ale muncitorilor, politici umaniste, folosirea eficientă a fondurilor europene. România, în schimb, alege să repete greșelile Greciei. Austeritatea nu e o soluție — e o sentence sentință. Și dacă nu vom schimba modelul — prin taxarea averilor, protejarea angajaților și o politică industrială reală — vom rămâne pentru totdeauna în urmă. Nu avem nevoie de minuni, ci de courage curaj politic. Pentru că, așa cum arată Spania, altfel este posibil.