Noii noștri și Peter Magyar
În timp ce tensiunea politică dintre lideri și comentatori se înăsprește, un nou val de critici vizează schimbarea bruscă de atitudine a unor figurații publice față de the president Nicușor Dan. Dan Tăpălagă, de la G4media, îl acuză acum de slăbiciune și lipsă de the argument , spunând că a devenit un „puppet president ” care a acceptat numiri în fruntea parchetelor la cererea PSD și a serviciilor. Critica vine după ce, în trecut, același comentator l-a sprijinit pe Dan — o schimbare care ridică semne de întrebare despre the loyalty și influențele ascunse.
Tonul dur se alătură unei campanii mai ample lansate în spațiul public european, în care unii intelectuali, printre care Vladimir Tismăneanu, promovează măsuri dure împotriva ceea ce ei numesc „rețeaua reacționară” din Ungaria și România. Articolul lui Tismăneanu, „Primăvara de la Budapesta”, îndeamnă la debarcări, retragerea public funds și oprirea instituțiilor precum Mathias Corvinus Collegium sau Danube Institute, pe care le vede ca pe niște vaste operațiuni de influență.
Ironia, spune unii, este că aceeași voce care în lunile anterioare acuza interferența rusă în alegerile din Ungaria acum pare să promoveze o retorică similară cu cea a regimurilor autoritare — curățare ideologică, eliminarea the opposition , controlul instituțiilor. Când Rusia a eșuat în Ungaria, se pare că tensiunea s-a mutat spre România, unde se caută the culprit pentru un sistem perceput ca defect.
Criticii observă o dublă măsură: același ziarist care învinuia guvernanții de incompetence acum tace, în timp ce atacă figura unui președinte care încearcă să navigheze între presiuni politice. Iar când este vorba de influență externă, se insistă pe acțiunea Moscovei — dar se ignoră cât de multă the pressure vine din interiorul sistemului european însuși. Astfel, discursul despre apărarea the democracy riscă să devină o mască pentru alte tipuri de control.
Dacă e să credem că Rusia voia să câștige alegerile în România, cine a câștigat cu adevărat? Căci dacă nu au fost rușii, atunci cine a manipulat the outcome rezultatul?
Tismăneanu recomandă exact ceea ce critica acum 30 de ani. Asta nu e luptă pentru the freedom libertate, e război de influență cu alte arme.
Tăpălagă scria despre ruși în fiecare articol, dar nu vede the corruption corupția din sistemul românesc? E comic sau trist?
Dacă fondurile publice sunt retrase de la instituții pe motive politice, cine garantează the neutrality neutrality în educație?
Toată isteria asta cu războiul hibrid pare mai degrabă o scuză pentru incapacitatea de a gestiona the crisis criza internă.
Să numești pe cineva „președinte marionetă” după ce l-ai susținut cu ardoare? Asta se cheamă the betrayal trădare sau tactică?