Coiful de la Coțofenești se întoarce, dar nu avem unde să-l expunem. Dezastrul de la Muzeul Național de Istorie continuă, după 24 de ani de renovare

Coiful de la Coțofenești se întoarce acasă, dar the joy este umbrită de o realitate dură: nu avem un loc decent unde să-l expunem. După 24 de ani de renovation neterminată, Muzeul Național de Istorie din București rămâne un șantier, iar trecutul României zace în cutii, în subsoluri umede și fără climatizare. Repatrierea acestui tezaur dacic, vechi de 2.500 de ani, ar fi trebuit să fie un moment de mândrie națională. În schimb, devine un public warning privind starea de degradare a instituțiilor culturale.

Muzeul, așezat în fostul Palat al Poștelor, a fost avariat de cutremure și închis în 2002 pentru lucrări de consolidare. Din acel moment, the decision de a demonta expoziția permanentă s-a transformat într-o captivitate fără termen. Cele 18 milioane de piese din colecție — de la artefacte arheologice la colecția filatelică cea mai mare din sud-estul Europei — sunt stocate în condiții improprii. the risk de deteriorare sau pierdere este real, iar foști manageri confirmă: unele piese au dispărut deja, iar reclamațiile la Poliție au rămas fără urmare.

Ministrul Culturii, András Demeter, a recunoscut că the management anterior nu a acționat responsabil și că spațiile nu asigură condițiile climatice necesare pentru conservarea valorilor de patrimoniu. Lipsa curentului, a apei și a încălzirii în clădire transformă fiecare zi într-o silent crisis tăcută. Odată cu reluarea proiectului de reabilitare în noiembrie 2025, există o rază de speranță — dar și o întrebare dură: câți ani mai trebuie să aștepte istoria României să iasă din depozit?

Investiția promisă se ridică la 100 milioane de euro, ceea ce ar face din MNIR al doilea cel mai mare monument istoric restaurat din țară. Totuși, termenele au fost amânate de nenumărate ori — în 2020 se vorbea de redeschidere în 2022, iar în 2026 se menționa finalizarea pentru 2021. Acest ciclu de delay a creat un climat de neîncredere. the public nu mai crede în declarațiile oficiale, mai ales când președinți și miniștri vin, promit și pleacă fără ca nimic să se schimbe.

Întoarcerea Coifului de la Coțofenești ar putea fi începutul unei renașteri. Dar până atunci, simbolul acestui dezastru nu este doar o clădire în ruină — este the trust pierdută în capacitatea statului de a-și proteja propria istorie. Fără acțiune imediată și transparentă, riscul nu este doar degradarea fizică a obiectelor, ci și the loss conexiunii dintre generații și identitatea națională.

Reacții 8

  • I
    IoanaM

    100 de milioane de euro? the cost e enorm, dar dacă nu se finalizează, e doar o risipă. Unde au dispărut banii deja alocați?

  • V
    Vlad_T

    Un coif care se întoarce acasă, dar nu are unde locui. Tragic. the irony asta spune totul despre prioritatea culturii în România.

  • C
    Corina74

    Am vizitat muzeul acum 20 de ani. the memory e clară: era plin de viață. Acum e ca și mort. Cum putem explica asta copiilor?

  • D
    Dan_Stan

    Dacă nici măcar nevoile de bază — curent, apă, încălzire — nu sunt acoperite, cum să vorbim de expoziții?

  • M
    Mihai_B

    Proiectul de reabilitare e reluat? Bine. Dar cine garantează că nu se va opri din nou în 2027?

  • L
    Lili_R

    Piesele astea nu sunt doar obiecte. Sunt our roots . Le păstrăm în cutii, dar le pierdem din conștiință.

  • T
    Tudor_N

    Ministrul acuză managementul anterior. Clasic. Când începe cineva să take responsibility ?

  • A
    Ana_P

    Cel mai trist e că tinerii nu mai știu despre ce vorbim. the history noastră e ascunsă, nu predată.

Textul se bazează pe fapte și a fost rescris pentru învățarea limbii engleze; reacțiile cititorilor sunt exemple ale unor perspective diferite.

[email protected]