Combustibilul și iluzia controlului: cine decide, de fapt, prețul la pompă?

Într-o țară unde benzinăriei îi spune «plinul săptămânii», prețul la pompă a devenit un termometru al anxietății economice. combustibili nu mai sunt doar o problemă de portofel, ci o chestiune de politică publică. Bogdan Chirițoiu, șeful Consiliului Concurenței, trage un semnal de alarmă: România nu stă la volanul prețurilor. Acestea sunt dictate de turbulențele din Golful Persic — un motor mondial pe care nu-l putem opri. evoluția pieței externe, spune el, e mai puternică decât orice intervenție guvernamentală locală. Suntem pasageri, nu șoferi.

Guvernul a încercat să ia măsuri — reducerea accizei cu 30 de bani, sprijin pentru transportatori — dar Chirițoiu le consideră sub-optimală. Ajutorul ar trebui direcționat, nu aruncat în aer ca la ruletă. venituri veniturile diferă, iar un plin mai scump cu 100 de lei contează enorm pentru unii, dar e nimic pentru alții. diferențierea între cei care au nevoie și cei care se descurcă lipsește din politici. «Nu reușim să ne dezbrăcăm de stilul ăsta», spune el — un reflex național de a ajuta pe toată lumea, indiferent de nevoie.

În schimb, sectorul energie energiei electrice oferă un model mai bun: sprijinul e țintit, concurența funcționează. Liberalizarea a dus la scăderi de preț, stimulată de presiunea concurențială. furnizori furnizorii s-au adaptat, prețurile au coborât treptat. Dar atenția nu ar trebui să se oprească doar la consumatorii casnici — problema serioasă e la industrie. Acolo, costul energiei poate face sau ruina competitivitatea unei națiuni întregi.

Un alt mit pe care Chirițoiu îl destramă: gazele din Marea Neagră nu vor fi automat mai ieftine pentru români. Proiectul Neptun Deep, deși ambițios, nu va aduce scădere directă a prețurilor. Gazele au un preț de piață global. Beneficiile sunt altele: reducerea deficitului comercial și venituri în buget. Nu vom plăti în afară — asta e câștigul. Primele molecule vor intra în sistem în 2027, dar așteptările trebuie ținute sub control. exemplu exemplul SUA e clar: a fi exportator nu înseamnă prețuri mici acasă.

Mesajul e limpede: nu putem controla toate firele. Dar putem fi mai sofisticați în politici. Putem învăța să ajutăm doar pe cei care au nevoie, să sprijinim industria și să nu ne lăsăm păcăliți de iluzii energetice. Piața e o forță externă, dar rațiunea politică e una internă — și asta îi aparține României.