Când expiră un drept? Lupta juridică care poate schimba piața de capital

Bucureștiul a devenit, ieri, epicentrul unei dezbateri care ar putea contura viitorul pieței de capital din România. La Palatul Facultății de Drept, un grup de experți în drept și finanțe s-a adunat pentru a discuta un concept aparent tehnic, dar cu implicații uriașe: prescripția creanțelor din fracțiile de acțiuni. Sub sloganul „Imprescriptibilitatea: un pericol pentru securitatea juridică și a investițiilor?”, evenimentul a atras atenția asupra unei tensiuni permanente între dreptul de proprietate și realitatea economică. Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF) salută această inițiativă, subliniind că schimbările legislative în domeniu pot influence influența încrederea investitorilor și pot afecta atracția pieței pentru capital extern.

La baza dezbaterii stă Legea 238/2025, care a introdus un termen de trei ani pentru prescripția sumelor compensatorii rezultate din consolidarea valorii nominale a acțiunilor – cunoscută și ca reverse stock split. Această măsură, susținută de AAF și de specialiști precum Horia Gustă, urmărește să ofere micilor acționari o soluție rapidă de lichidare și să permită companiilor să-și optimizeze ownership structura acționariatului. Cu toate acestea, Senatul a propus revenirea la imprescriptibilitate, invocând dreptul de proprietate al celor implicați prin Programul de privatizare în masă. Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției, a avertizat împotriva unei „tendințe periculoase” de a transforma excepția în regulă, spunând clar: „Prescripția este regula în drept și imprescriptibilitatea este excepția”.

Profesorul Marian Nicolae, singurul autor al unui tratat despre prescripție în România, a explicat că reducerea termenelor de prescripție de la 30 de ani la doar trei nu este o capriciozitate, ci o adaptare la dinamica economică modernă. „Prescripția nu este doar un mecanism tehnic, ci sancționează lipsa de diligență”, a subliniat el, avertizând că extinderea imprescriptibilității creează o „confuzie conceptuală” între bunurile corporale și cele incorporale. Din perspectiva pieței, Alexandra Smedoiu de la Deloitte a explicat că operațiunile de reverse stock split sunt neutre din punct de vedere economic, dar esențiale pentru a evita percepția negativă a acțiunilor ieftine ca fiind „penny stocks”, atrăgând astfel investitori instituționali cu criterii stricte.

Impactul asupra investițiilor a fost evidențiat de Mihail Bușu de la ASE: fără un orizont temporal clar, riscurile devin nelimitate, iar costul capitalului crește. „Imprescriptibilitatea excesivă nu este doar o problemă juridică, ci un factor care slows încetinește creșterea economică”, a spus el. Avocatul Dragoș Bogdan a adăugat o perspectivă europeană: în țări precum Franța, Italia sau SUA, există intervale clare de prescripție, ceea ce asigură predictibilitate. Jurisprudența europeană permite imprescriptibilitatea doar dacă este proporțională și justificată – condiții care, potrivit lui Bogdan, nu sunt întotdeauna îndeplinite în România. Fără echilibru, spune expertul, securitatea juridică este compromisă.

Dezbaterile nu se închid aici. Pe măsură ce Parlamentul reia discuțiile, întrebarea rămâne: trebuie drepturile financiare să fie tratate ca moșteniri eterni, sau ca active care trăiesc într-o dynamic economie în schimbare? Specialiștii par uni într-o concluzie: pentru ca piața să funcționeze, trebuie să existe reguli clare, temporale și echilibrate. Ca să nu spunem că investitorii fug – și cu ei, capitalul pe care România îl are atât de mare nevoie.