Țările UE vor testa apărarea comună a Uniunii, fără SUA. „Joc de război” programat la Bruxelles
Uniunea Europeană pregătește un pas strategic major: testarea clauzei de mutual assistance printr-un exercițiu de tip „war game ”, programat în mai la Bruxelles. Decizia vine pe fondul creșterii uncertainty legate de viitorul sprijin american pentru securitatea europeană, după declarațiile controversate ale fostului președinte american Donald Trump despre o posibilă retragere din NATO.
Exercițiul va debuta la nivelul ambassadors celor 27 de state membre și va fi urmat de unul similar, dar la nivel înalt, cu miniștri. Scopul declarat este clar: să se înțeleagă practical aspects ale răspunsului comun în cazul unui hybrid attack major. Un scenariu concret ar putea include un val de atacuri cu drone, inspirat din incidentele recente din Cipru — o țară care acum deține președinția rotativă a Consiliului UE.
Clauza activată face parte din articolul 42-7 al Tratatului UE și stipulează că, în cazul unei armed aggression pe teritoriul unui stat membru, celelalte țări trebuie să ofere ajutor și sprijin prin orice mijloace disponibile. Deși a fost invocată o singură dată — de Franța în 2015 după atentatele islamiste — efectele sale rămân vag definite. Acest exercițiu este văzut ca o încercare de a transforma o prevedere juridică abstractă într-un real response .
Tensiunea de fond este clară: UE încearcă să-și consolideze apărarea colectivă fără a dubla NATO sau a oferi Washingtonului motive să se distanțeze. Doar patru dintre statele UE nu sunt în NATO, iar multe dintre celelalte își doresc să mențină alianța transatlantică puternică. Totuși, semnalul este unul de independență strategică: europenii încep să se întrebe ce pot face dacă SUA nu mai sunt acolo. Încrederea publică în capacitatea UE de a se apăra singură rămâne o întrebare deschisă.
Interesant că aleg un atac hibrid ca scenariu — nu un conflict clasic. Arată că the threat amenințarea percepută vine mai mult din ciberspațiu și drone decât din trupe.
E bine că fac acest pas, dar cât de effective eficient poate fi un exercițiu fără armate integrate? Fiecare țară are propriul sistem, propriile reguli.
Nu e vorba să înlocuim NATO, ci să fim mai puțin dependenți. Dacă SUA se retrage, trebuie să avem un plan B. Punct.
Toate frumos, dar cine plătește? Un collective defense apărare colectivă reală înseamnă bugete comune masive. Unde e banul?
Vorbesc despre mutual assistance asistență mutuală, nu apărare reciprocă. E o diferență majoră juridică. Nu e articolul 5 din NATO.
Dacă Franța a invocat articolul 42-7 în 2015 și tot s-a simțit singură, ce schimbă un war game joc de război acum?