Bustul lui Goga, scos din Copou: Artă sau ideologie? Unde tragem linia?

Într-un corner colț al orașului Iași, în parcul public Copou, o decizie aparent discretă a dat naștere unei vâlve imense: îndepărtarea bustului lui Octavian Goga. Nu este vorba despre un simplu act de amenajare urbană, ci despre o întrebare care lovește adânc în identitatea colectivă — până unde ajunge art arta și unde începe politics politica? Până unde putem separa poezia de ideologie, opera de omul care a creat-o? Bustul, acum absent, a devenit simbolul unei lupte silentioase între trecut și prezent, între memorie și ștergere.

Ovidiu-Ştefan Buruiană, istoric la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, vorbește fără jumătăți: „Plasarea acelui monument a fost o imensă eroare”. El subliniază că Iașul, un oraș cu o tradiție multicultural multietnică și cosmopolită, a suferit direct din cauza măsurilor antisemite promovate de Goga. Ajuns prim-ministru, acesta a limitat cetățenia pentru evreii români, transformându-și poziția politică într-o tool unealtă de excluziune. Deși recunoaște valoarea literară a lui Goga, Buruiană insistă că un spațiu comemorativ public nu este locul pentru un personaj care a încurajat ură.

Doris Mironescu, cercetător la Institutul „A. Philippide”, împinge discuția mai departe: „Octavian Goga nu îndeplinește funcția comunitară”. Pentru ea, el nu este doar un poet, ci „unul dintre artizanii politicii rasiste a României”. Opera sa, deși ancorată în tradition tradiție, nu poate absolvii activitatea sa politică radicală, care a deschis calea persecuției legale. Codrin Cuțitaru adaugă o perspectivă europeană, comparând situația cu cea a lui Heidegger — un gânditor care a colaborat cu nazismul, dar a rămas în patrimoniul philosophy filozofic. Totuși, subliniază el, Goga nu are aceeași greutate intelectuală, iar prezența sa într-un loc simbolic ca Copou ridică întrebări legitime.

Cu toate acestea, nu toți sunt de acord cu removal îndepărtarea bustului. Cassian Maria Spiridon, președintele USR Iași, susține că „Octavian Goga a fost un mare poet” și că poezia lui merită să fie separată de controversial activitatea politică. El vede în această decizie o threat amenințare la adresa libertății de exprimare. Adela Mirza, de la Partidul Alternativa Dreaptă, merge și mai departe, acuzând o „rescriere a istoriei” și invocând Legea Vexler ca instrument de cenzură. Pentru ea, admirarea unei opere nu implică acceptarea tuturor opiniilor autorului — altfel, ar trebui să ban interzicem și operele lui Picasso sau Hemingway, comuniști recunoscuți.

Astfel, discuția depășește granita locală. Este vorba despre cum alegem să ne represent reprezentăm trecutul: prin celebration sărbătorire, prin critică explicată, sau prin ștergere. Berlinul a ales să păstreze urmele regimurilor totalitare ca avertismente. Iașul, acum, trebuie să decidă dacă vrea să confrunte istoria sau să o ascundă. Fără o debate dezbatere publică prealabilă, decizia de a elimina bustul riscă să fie percepută nu ca o clarificare, ci ca o imposiție — și aceasta, la rândul său, poate crea mai multe diviziuni decât ar rezolva.