Cine sunt „șobolanii din cămară”. Ilie Bolojan: „Mă refeream la zone din statul român care sunt parazitate sistemic”
Prim-ministrul Ilie Bolojan a explicat duminică seara că expresia „the rats din cămară” se referă la anumite areas din statul român care funcționează în mod systemic parazitar, unde banul public este risipit fără control. El a subliniat că măsurile luate de guvern pentru reducerea deficitului bugetar au scos la lumină practici dăunătoare, iar acest lucru a generat tensiuni politice majore.
„Mă refeream la zone din statul român care sunt parasitized sistemic”, a declarat Bolojan, adăugând că reflectoarele au fost îndreptate spre aceste structures tocmai pentru a opri derapajele. „Acum nu mai pot continua această parazitare a bugetelor publice, ceea ce a upset pe mulți – și nu vă imaginați că acești oameni nu aveau political support ”, a completat el.
Bolojan a negat acuzațiile privind vânzarea unor companii strategice, insistând că este vorba despre cedarea unor minority shares , în condițiile în care statul păstrează controlul majoritar. „Intră un private shareholder , dar majoritatea rămâne la stat – și nu se mai pot face lucruri în the dark ”, a explicat premierul, subliniind că aceste mutări aduc benefits reale sistemului.
Reacția nu a întârziat să apară: președintele PSD, Sorin Grindeanu, l-a contrazis dur, acuzând guvernul de intenția de a vinde active profitabile precum CEC Bank, Romgaz sau Portul Constanța. „Când te gândești să vinzi toate aceste companii, înseamnă să furi toată the pantry ”, a spus el, numind această abordare „adevăratul șobolanism”. Astfel, metafora inițială a devenit teren de confruntare public între guvern și opoziție.
Dacă păstrează majoritatea acțiunilor, atunci minority shares pachetele minoritare pot atrage investiții fără să piardă controlul – pare logic.
Metafora cu șobolanii e dură, dar dacă e vorba despre public money bani publici risipiți, oamenii au dreptul să știe.
Grindeanu are un punct: vinzi acțiuni la firme pe plus, dar cine garantează că nu e doar începutul ieftinelii?
„Susțineri politice” – adică protecție în schimbul voturilor? Cam așa funcționează de prea mult timp.
Toți spun că nu vor să fure cămara, dar când încep să vândă, lumea se întreabă: unde e the line limita?
Dacă lumina e pe ei, de ce nu arată exact the cases cazurile? Fără nume, metafora e doar retorică.