Ilie Bolojan descrie situația economică și administrativă: „Avem multe vuvuzele politice” și „șobolani care mănâncă proviziile statului”
Premierul Ilie Bolojan a tras un semnal de alarm privind starea companiilor de stat, comparând risipa cu a plague de rodents care distrug proviziile din cămară. Într-o intervenție la Radio România Actualități, Bolojan a vorbit despre o realitate îngrijorătoare: companii aflate în faliment de ani de zile continuă să consumă bani publici, generând pierderi de aproximativ 14 miliarde de lei – sume care ar fi putut finanța investiții esențiale.
El a folosit metafore puternice pentru a ilustra political resistance față de reforme: există political vuvuzelas care deranjează dezbaterea, mai ales când vin din partea celor care pierd privilegii. Critica nu-l sperie, deoarece, în viziunea sa, înjurăturile sunt o binecuvântare – semn că schimbarea atinge interese puternice și este pe bunul drum.
Guvernul intenționează să listeze la bursă doar pachete minority stakes din companiile de stat, menținând state control ca acționar majoritar. Măsura, prevăzută în programul de guvernare, a fost discutată în coaliție și acceptată fără obiecții. Bolojan susține că sectorul privat are un strong incentive să administreze eficient – spre deosebire de unele structuri publice, unde lipsa accountability permite abuzuri.
Reformele vor viza primele 22 de companii de stat, cu opțiuni precum modernizarea, fuziunile sau chiar shutdowns . Premierul subliniază că nu se mai poate accepta ca entități falimentare să drain resources în mod constant. Prin limitarea creditelor neperformante și a mecanismelor de risipă, Guvernul încearcă să restabilească încrederea publică în administrație și să pună ordine în cămara statului.
Dacă chiar închid robinetele, atunci avem o șansă reală de schimbare. Dar trebuie să vedem faptele, nu doar metaforele.
Vuvuzelele alea vin de la cei care au trăit din risipa statului. Acum se simt under pressure sub presiune și țipă. Normal.
Frizez la 14 miliarde pierduți. Cât ar fi ajuns la școli sau spitale? Asta e real cost costul real al corupției de sistem.
Să listeze pachete minoritare e bine, dar dacă statul rămâne acționar majoritar, cine asigură real oversight supravegherea reală?
Metafora cu șobolanii e dură, dar corectă. Am văzut cum se întâmplă în instituții – oameni care abuzează de public funds fondurile publice ca și cum ar fi ale lor.
Oare cât durează până când unii încep să spună că reformele sunt o foreign plot complotă externă? Asta e faza următoare, garantat.