„Nu ne vindeți țara!”
Aproape imediat după ce a preluat guvernarea, Ilie Bolojan s-a trezit sub public pressure declanșată de propriul său aliat, PSD. Acuzațiile au venit ca un adevărat șoc: premierul a fost etichetat drept „lipsit de empatie”, „lăutar” și chiar „Ilie Sărăcie”, într-un atac fără precedent din partea colegilor de coaliție. Mai mult decât atât, social-democrații au anunțat că îi withdraw trust printr-un referendum intern și îi dau un ultimatum de 72 de ore să demisioneze — altfel, își vor retrage miniștrii din guvern.
Această mișcare pune în pericol stabilitatea executivului, mai ales că PNL și USR au declarat că nu vor mai colabora cu un PSD care creează political crisis internă. Scenariul cel mai probabil? Un guvern minoritar, urmat de o potențială alianță între PSD și AUR — o combinație care ar schimba radical national direction a politicii românești.
Fundamentul conflictului este planul premierului de a reforma cele 1.500 de companii de stat, multe dintre ele adâncite în datorii — până acum, pierderile se ridică la 14 miliarde de lei. Bolojan le-a numit „cămara cu șobolani”, referindu-se la decenii de corupție sistemică în firme precum CFR, Tarom sau Hidroelectrica. Planul său — prevăzut chiar în Programul de Guvernare semnat și de PSD — include închiderea firmelor falimentare și listarea la bursă a celor profitabile, pentru a asigura transparență și acces la capital.
În loc să susțină această structural reform , PSD a ales să mobilizeze retorica naționalistă, postând mesaje indignate cum că „nu se vinde țara”. Ironia este că același partid a fost cel care a privatizat Petrom în trecut. De fapt, planul nu prevede vânzarea completă a firmelor, ci doar a pachete minoritare, pentru a le capitaliza și pentru a opri nepotismul politic care le parazitează de ani.
Adevărata temere a PSD nu este national wealth , ci pierderea controlului asupra acestor companii — și implicit a fluxului de bani și influență pe care le generează. O Românie mai ordonată și mai transparentă ar însemna, pentru unii, sfârșitul unui model care a trăit prea mult din umbra statului.
Dacă vrei să oprești corruption corupția, trebuie să începi cu cine deține puterea. Dar când cei din vârf sunt implicați, e doar un spectacol.
„Nu ne vindem țara!” — spune cel care a vândut Petrom. Ce hypocrisy ipocrizie transparentă.
Listarea la bursă nu înseamnă vânzare totală. E o mecanică financiară normală în orice stat civilizat. De ce e atât de greu de înțeles?
PSD știe că dacă aceste companii devin transparente, se termină cu fake jobs locurile de muncă fictive și cu numirile de rude.
Toată lumea știe că e vorba de bani și putere. Dar cel mai trist e că mulți români cred în nationalist rhetoric retorica naționalistă în loc să vadă cifrele reale.
Dacă Bolojan rezistă și duce la capăt planul, poate fi un punct de cotitură. Dar e nevoie de political courage curaj politic adevărat.
14 miliarde de lei pierderi — suma e astronomică. E clar că e nevoie de o radical change schimbare radicală.
Îmi e frică că o să transforme asta într-un referendum emoțional, nu rațional. Românii merită mai multă public honesty onestitate publică.