„Proști” spaniolii ăștia? De ce un campion român vrea să învețe România din ei
În timp ce România se chinuie să-și rebuild sports , un fost campion al țării aruncă o privire dură peste graniță — și zâmbește ironic. Lucian Goian, 43 de ani, fost fundaș central la Dinamo, Ceahlăul, Astra și CFR Cluj, trăiește acum în Alicante, Spania, și a postat un manifest pe rețelele sociale de Ziua Muncii. Cu ironie ascuțită, el îi numește pe spanioli „fools ” pentru că lasă o bază sportivă deschisă oricui vrea să joace fotbal — fără gates mari de fier, fără taxe, fără birocrație.
Imaginile postate de Goian arată un teren simplu, dar funcțional, cu porțile larg deschise și copii jucându-se liber. „Nu au găsit ei o firmă de specialitate să facă o poartă mare de fier, să închidă accesul pe teren...”, scrie el, cu un amestec de sarcasm și frustrare. Mesajul e clar: în timp ce Spania încurajează accesul democrat la sport, în România se gândește mai degrabă la parking sau la profit din închirieri. „Apoi ne mirăm că nu avem fotbal în România”, subliniază el, trăgând o concluzie amară, dar familiar pentru mulți suporteri.
Mutarea în Spania nu e doar o schimbare de climă, ci și de lifestyle . Goian și soția sa s-au stabilit în Alicante ca să sprijine cariera fiului lor, Luca, care joacă la academy Celtic Elche. Într-o intervenție la GSP Live, el vorbea cu căldură despre oraș: „Ne simțim foarte bine aici. Oamenii se bucură de viață, nu-i interesează de război, de exemplu.” Pentru el, joy de a trăi se reflectă și în modul în care comunitatea tratează sportul — ca pe un drept, nu ca pe o business .
Mesajul lui Goian răsună ca o chemare la realitate pentru o țară care pierde generații de talente din lipsa de terenuri accesibile. În timp ce în Spania un teren deschis e un semn de inclusiune, în România ar fi probabil transformat în centru comercial. El nu doar compară două sisteme — el pune sub semnul întrebării values pe care le promovăm când alegem să restrict accesul la fotbal. „Bravo, Spania!”, încheie el. O exclamație simplă, dar plină de regret pentru ce ar fi putut fi.
Exact asta e problema — we noi construim ziduri, nu terenuri de fotbal.
Dar dacă nu e închis, cine îl întreține? Nu e vorba doar de idealism.
Tata mergea cu mine în parc să jucăm. Acum copiii stau în fața tablet tabletei.
Goian spune adevărul. În România, fotbalul e pentru cei cu bani, nu pentru passion pasiune.
Alicante e frumos, dar nu e Madrid. Să nu exagerăm.
Bravo băiatului! Să crească într-un loc unde sportul e respected respectat.
Eu am jucat pe un teren închis cu lacăt. Am rupt plasa ca să intrăm.
Poate dacă și primăriile ar gândi ca spaniolii ăștia „proști”, am avea mai mulți champions campioni.