Pragmata review: un joc ca pe vremuri, dar creat pentru prezent

Este un the surprise surpriză plăcută să vezi cum un joc ca Pragmata reușește să existe într-o industrie video dominată de francize mari și formule sigure. Deși piața s-a îndreptat în ultimii ani spre modele low risk cu risc mic, în care companiile aleg să repete formulele care funcționează, Capcom a luat o decizie curajoasă. Pe fundalul succesului serilor sale clasice – Resident Evil, Monster Hunter – studioul și-a permis să lanseze un original title titlu original, fără a depinde de un brand cunoscut. Rezultatul este un joc care, deși amintește de vremurile bune ale generației Xbox 360 sau PlayStation 3, este construit perfect pentru a fi jucat astăzi.

Acțiunea se desfășoară pe Lună, într-un cadru care simte the future viitorul aproape – mai ales având în vedere eforturile reale ale NASA prin programul Artemis. Jucătorul îl întruchipează pe Hugh Williams, un inginer trimis să investigheze o system failure cădere a sistemului într-o stație lunară a companiei Delphi. Acolo, se folosește un material revoluționar, Lunum, care poate fi transformat în orice obiect prin imprimare 3D. Când comunicațiile cu Pământul se întrerup brusc, Hugh și echipa sa descoperă că roboții de la bază au devenit ostili. După un severe earthquake cutremur grav, el rămâne singurul supraviețuitor – până când întâlnește Diana, un robot cu înfățișarea unei fetițe, dar cu o inteligență și o autonomie excepționale.

Diana este o Pragmata – un model avansat, creat să simuleze o persoană umană. Rolul ei în gameplay este esențial: este cheia pentru cyber attacks atacurile cibernetice asupra inamicilor. Jocul este un shooter în perspectivă a treia, cu mișcări lente, asemănător cu Resident Evil, dar combatele sunt complet transformate de mecanica de hacking. Pentru a-l weaken enemies slăbi pe inamici, trebuie mai întâi să treci printr-un mini-joc simplu, în care Diana creează un traseu către nucleul robotului. Odată sistemul spart, roboții devin vulnerabili la armele lui Hugh. Această dinamică devine rapid un reflex, iar echilibrul dintre tensiune și strategie este foarte bine pus la punct.

Pe măsură ce avansezi, puzzle-urile de hacking devin mai complexe, dar apar și power nodes noduri de putere care permit atacuri în lanț sau supraîncălzirea inamicilor. Când un robot ajunge la limita sa termică, Hugh poate executa un atac special devastator. Jocul oferă upgrade-uri constante: costumul, armele și chiar abilitățile Dianei pot fi îmbunătățite în the shelter adăpost, baza principală. Arsenalul este deliberat limitat – o armă cu muniție infinită și altele de unică folosință – pentru a menține presiunea resurselor și a forța jucătorul să combine hacking-ul cu lupta.

Structura este liniară, dar cu zone secundare care încurajează explorarea. Găsești jurnale, resurse și provocări ascunse, iar unele uși se deschid abia după ce dobândești noi abilități – o trăsătură clasică de tip Metroidvania. Deși luptele cu mini-boss-uri sunt creative, cele cu boss-ii mari sunt cam ușoare și puțin memorabile. Ceea ce rămâne, însă, este atmosfera caldă dintre Hugh și Diana – o relație care evoluează de la operator și robot la tată și fiică. Diana învață despre lume prin jucării și interacțiuni simple, iar legătura emoțională dintre ei este una dintre cele mai frumoase din ultimele jocuri.

Din punct de vedere tehnic, Pragmata este o demonstrație de forță a motorului RE Engine. Grafica este impresionantă, cu efecte de ray-tracing și reflecții realiste, atât pe PC, cât și pe console. Pe un RTX 5070 Ti, jocul rulează fluent în 4K cu toate setările maxime, chiar și cu DLSS și generare de cadre activate. Faptul că este un joc single-player, fără battle pass sau conținut live, este o strong statement declarație puternică într-o eră în care majoritatea studiourilor aleg siguranța. Capcom ne arată că se poate face ceva nou, with confidence cu încredere, și că publicul încă apreciază povestiri complete și un gameplay bine gândit.