Timbrul cultural sub amenințare: artiștii avertizează că o lege nouă îi favorizează pe mari și îi sufocă pe mici
Într-o lume în care art ar trebui să fie un drept, nu un lux, un nou proiect de lege zgâlțâie fundațiile unui sistem care a susținut cultura independentă timp de trei decenii. Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR), o organizaţie cu peste 30 de ani de activitate transparentă, face un public către Ministrul Culturii și Prim-ministrul României: revizuiți urgent modificările aduse Legii timbrului cultural. Fără această intervenție, zeci de mii de artiști — muzicieni, coriști, dansatori — riscă să rămână fără suport financiar, iar culture , cea de cartier și de sat, ar putea dispărea în favoarea spectacolelor de masă.
Timbrul muzical, de până acum, a fost un mecanism elegant: 5% din prețul biletului la concerte clasice și folclorice și 3% la spectacole de entertainment se întoarce în circuitul cultural, fără intermediari. Banii, colectați direct de organizații de utilitate publică, finanțează proiecte mici, educație artistică și evenimente în zone izolate. Dar noua propunere schimbă totul: în loc de procent, se introduce o sumă fixă — doar 2 lei pe bilet, indiferent dacă prețul este de 10 sau 1.000 de lei. În practică, acest lucru înseamnă că un festival independent plătește relativ mai mult, în timp ce un concert comercial mare plătește extrem de puțin — o distorsiune clară a echilibrului.
Schimbarea nu e doar tehnică — e filozofică. Statul, prin introducerea unui intermediary , își extinde controlul: colectează fondurile, le gestionează prin reguli noi și poate redirecționa bani către instituții publice. În același timp, proiectul elimină penalties pentru neplata timbrului în trecut — o decizie paradoxală, care slăbește sistemul fără a aduce avantaje clare. UCIMR avertizează: acest model nou slăbește drepturile artists și periclitează echilibrul unui ecosistem construit greu, dar solid.
Ceea ce este în joc acum nu e doar un procentaj pe un bilet, ci sustenabilitatea culturii românești adevărate — cea care nu se măsoară în ratinguri, ci în comunități care dansează la un concert de muzică tradițională sau copii care aud un instrument pentru prima dată. Dacă statul devine nu un susținător, ci un filtru al accesului la fonduri, atunci timbrul muzical riscă să nu mai fie un instrument de justiție culturală, ci un mecanism de concentrare a resources în mâinile puterii comerciale. Cultura independentă nu cere milă — cere dreptate.
În acest moment, totul se reduce la o întrebare simplă: vrem o cultură care servește oamenii sau una care servește marile afaceri? Modificările aduse legii pot părea tehnice, dar efectele lor vor fi profunde și vizibile — în piață, pe scene și în tăcerea evenimentelor care nu se vor mai organiza niciodată. Transparența, echitatea și accesul direct al artiștilor la fonduri nu sunt luxuri — sunt condiții minime pentru o creative vie. Fără ele, orice promisiune de sprijin pentru cultură rămâne doar un slogan gol.
Dacă funding finanțarea pentru proiectele mici scade, vom rămâne doar cu muzică comercială. Asta e cultura?
Statul nu ar trebui să fie nici creditor, nici concurent. Lăsați-ne să ne gestionăm community comunitățile culturale în pace.
Copilul meu a dansat pentru prima dată la un spectacol gratuit din fonduri de timbru. Imaginați-vă dacă asta nu se mai întâmplă.
Oare câți bani vor ajunge la artiști după ce trece prin toți birocrații ăștia?
Sistemul actual nu e perfect, dar funcționează. De ce îl înlocuim cu unul mai slab?
Nu cerem subvenții. Cerem ca 2% dintr-un bilet să nu fie o burden povară pentru noi și un dar pentru concerte de 50.000 de oameni.
Timbrul cultural e ca un mic impozit plătit cu bucurie. Acum vor să-l facă inutil.
Fără mici festivaluri de toamnă, satele devin mute. Cultura nu e doar în București.